Radu Stanciulescu

Unele filozofii susțin că nimic nu este întâmplător în viața noastră. O fi și această întâlnire o \"mână a destinului\".
Ipoteze... ipoteze...

Ooooo!!!, nici în cele mai indreznețe vise ale mele nu năzuiam să-mi acorde cineva titlul de filozof. Văd că nici după 2-3 pagini A4 începeți să-mi cunoașteți toată filozofia vieții...
Oricum cu titulatura de \"filozof măreț\" mi-ați răscolit până la refuz orgoliul masculin și cel literar. Cu proxima întâlnire face to face fac cinste cu o bere.

> Avem datoria de a cunoaște, păstra și transmite
> tradiția neamului nostru

Cu scuzele de rigoare și cu mențiunea că sunt un tip cu o fobie pentru ideea de \"a înțelege\" tot ce se întâmplă în jurul lui, aș face o completare la cele spuse de Camelia și copy-paste mai sus.
Dacă nu datoria poate măcar curiozitatea de a \"descifra\" ceea ce strămoșii noștri au încercat să ne transmită de-a lungul timpului prin tradiții.
Pornind de la popularul \"nu iese fum dacă nu faci foc\", cred că tradițiile neamului poartă în ele anumite adevăruri umane, percepte și comportamente de viață.
O \"tradiție\" care-mi vine acum în minte: acele covoare de lână care erau puse pe pereții interiori ai caselor reprezentau, pe timp de iarnă, o modalitate foarte simplă de izolație termică. Deci, pe lângă frumusețe, se pare că aveau un rol foarte practic.
Și încă una, auzită de la doamna Mărioara Godeanu... efectul de piramidă: casele vechi, tradiționale, aveau în pod niște mici construcții piramidale în care oamenii țineau murăturile. Ei foloseau efectul de piramidă pentru \"stocarea\" și bunul gust al murăturilor.

Citind această ipoteză, mi-a venit în minte altă ipoteză: că Ștefan cel Mare obținuse (în ierarhiile divine) un grad mai mare decăt Decebal. Am \"găsit\" un singur argument: cei doi au avut lupte cu puteri străine, dar se pare (spun \"se pare\" pentru că faptele celor doi nu sunt înscrise în documente de necontestat, majoritatea fiind ipoteze ale istoricilor) că Ștefan a obținut victorii... \"mai semnificative\" - în sensul că avea mai puțini oșteni.
Ipoteza ar fi că Ștefan a fost \"inspirat\", în strategiile de luptă adoptate, de forțe... subtile.
Oare nu cumva, faptele și comportamentul lui Ștefan, ar atesta o legătură mai directă cu forțele divine?
Întreb și mă întreb în dorința de a înțelege.

Unele tradiții filozofice vechi, a unor culturi/civilizații aproape dispărute, care din vechi timpuri au încercat să-și explice viața, cu mijloacele rudimentare de exprimare, au sesizat că ființa umană are două minți:
1. una rațională, care este \"instruită\" din momentul nașterii și cu care putem accesa o memorie oarecum limitată de cunoștințele acumulate în decursul vieții,
2. și una care \"simte\" și care în stare de stress, se pare, se poate \"conecta\" la o minte universală... ca o bancă de date în care sunt acumulate cunoștințele și experiențele întregii umanități.
Chiar dacă ipoteza existenței unei altfel de minți universale frizează raționalul și poate chiar și bunul simț, există multe evenimente/fapte care pot fi explicate cu ajutorul ei.
Ea este descrisă în filosofiile orientale, unele dintre ele definind acea soluție care ne revine în conștient ca venind de la o \"voce interioară\" - termen metaforic bine-înțeles.
Ceea ce m-a surprins, pe mine personal, același termen (sau poate o fi vina traducătorului) este folosit și de don Juan într-o carte a lui Castaneda. Îi spunea cam așa \"Ascultă-ți vocea interioară și când simți, vino la mine\".
Această a doua minte este deja recunoscută și de științele psihologice moderne, punându-se bazele unei inteligențe emoționale - EQ.

Pai nu-i clară treaba?
Să căutăm adevărul...

Adriana! Cunoști pe cinava care se vaită de șale din cauza adevărului? Într-adevăr, pe unii adevărul îi doare, dar sunt și oameni care pot suporta adevărul în față.
Ar fi bine să mi se îndeplinească ceea ce doresc.
Nu cred că am găsit adevărul, doar îl caut.
Doresc să cunosc oameni care caută în viața lor adevărul, care s-au săturat de minciunile agreabile... și să căutăm împreună. \"Unde-s doi puterea crește...\".
Este o vorbă veche: \"Ce dorești să-ți spun: adevăruri dureroase sau minciuni agreabile\".
Eu sunt clar pentru adevăruri, orice implicații ar avea ele.