Poezie

la palavre cu timpul

femeia timp

2 min lectură·13 iulie 2006

Mediu

T- timpul

F- femeia

&- destinul

- F - Uneori mi-e dor de viitorul meu

încubat pe-un corn de cerb

între încrengăturile sărutului

înghețat purpuriu pe icoane…

- T - Uneori aș vrea să te sărut femeie

așa moartă cum ești tu

cu testamentul scris târziu într-o banală idee

- & - Uneori și șerpii vor să meargă-n genunchi!

Dincolo de spadă se ascunde un tăiș ce nu taie

- F - mi-e milă de voi, mie, femeia nebună, ispită și pace,

Până și păsările au un zbor mecanic dorit de muritori

Uneori, cu tine timp egoist, o cană de vin la gura sobii aș bea,

Mi-e frig și pomii surâsului meu se leagănă de toamnă…

- T - Dă-mi voie măcar o cenușă

să fur din fulgii umilinței tale perverse

și nu mă mai ține de braț

de parcă ne-am fi logodit…

- F - Uneori, și mâinile-mi miros a trecut…

- & - Marș mai bine de umple cu gaz lampa Lui Dumnezeu

căci lumina asta romantic nestinsă

s-ar putea să-l oprească

din cititul legendei lui“Tom&Jerry”

și să te cheme la culcare

iar noi să fim ultimul vis al Lui,

mituit cu lacrima ta, femeie timp…

- F - Uneori mi-e dor de viitorul meu!

- T - Cât aș vrea să te sărut femeie!

- & - Înveninată de cearcănea unui șarpe…

001.460

radu simona. “la palavre cu timpul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/radu-simona/poezie/193491/la-palavre-cu-timpul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.