Poezie
calul nectar
1 min lectură·
Mediu
Calul Nectar își paște-amăgirea
Sub coama lui blondă, sub ochii lui blânzi,
Calul Nectar își geme iubirea
Măcinată-n nervi suferinzi
Calul Nectar își linge rana,
Străpunsul piept, în săgeată,
Își rumegă, agale, hrana,
Fără s-o mai simtă vreodată...
În năucire haosu-i încet
Și caută-n galop, eternități,
Sfâșie drumuri temător, discret,
Între genune și lopeți...
În mijlocul pădurii
Calul Nectar se prăbușește
Cuprins de patima căldurii
Un val de spume-l năucește.
Calul Nectar de-abia respiră
Și lacrimile-s tot mai verzi
Rătăcit sub umbra suveniră
El te pierde, tu îl pierzi...
Calul Nectar spre răsărit se frânge
Cu-o geană-și acoperă geana
O lacrimă de căprioară-l unge
Cu sufletu-i cicatrizează rana.
Mistuit în glezne-și duce
Un jar nestins fracturii sale
În farmec nebulos și dulce
Își strânge coapsele ovale...
012.991
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- radu simona
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 126
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
radu simona. “calul nectar.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/radu-simona/poezie/181046/calul-nectarComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Bine ai venit pe site!
Cu prietenie,
Anton