Poezie
de ce mor caii din poezie
1 min lectură·
Mediu
Dormeau cîndva în tranșee
îmbrățișați
oameni și cai
cu puștile și dinții lîngă ei
cerul rula benzi întregi de lumini
păsări le ciuguleau din ochi
pelicula tovărășeștilor amintiri
Dar timpul
nu se mai ridică pe picioarele din față de cand
i-a murit cainele...
croncănitoarele se alăptează din bucla lăsată de vînt
mamelon împîclit de duhori
iar șira spinării s-a răsturnat
pelvian
zămislind toată apa neagră și rece a fricii
și singurătății
024.577
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Radu Ovnicu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 71
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Radu Ovnicu. “de ce mor caii din poezie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/radu-ovnicu/poezie/50625/de-ce-mor-caii-din-poezieComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
FHFHFlorin Hălălău✓Cumplit (dar bine realizat) tablou.
0
RFapa neagra si rece a fricii...the fever sea..cover me...over me...drown me in my fever sea...(adaptat).nu ma asteptam sa gasesc atata distress in versurile tale...raspunsul...\'asa le-a fost scris\'
e tras de par asa ca ramane ca altcineva sa raspunda...
textul in sine...coplesitor...totul se surpa intr-o clipa si eternitatea e prea scurta...
e tras de par asa ca ramane ca altcineva sa raspunda...
textul in sine...coplesitor...totul se surpa intr-o clipa si eternitatea e prea scurta...
0