Către Pământ
Vino, vino să culegi rodul lacrimilor mele printre macii nesfârșiți. Noaptea se-ascunde prin zi și mâinile mele sfredelesc pământul. Uriașule, de ce nu răspunzi lumii? De ce nu răspunzi
Tu
Străzi pustii anii ce trec parcă plânși ochii mei de copil adormiți frunzele ucise de toamnă mâinile tale căutându-mă mereu, oarbe mereu, ceasul ce bate încet aceeași oră aceleași
Visare
Am visat și mi-am iubit visul. Pe drumul cel mai lung Copacii se-nălțau către cer, Iar cerul se cobora spre pământ, Din întuneric luna își arăta colții Mergeam în somn Și somnul mergea în
Din și către o lume amară
Din și către o lume amară Apele se-ntorc de la vale și-n vară Își varsă visele cu solzi dezgoliți Din aripi de lut și din lacrimi clădiți Iar pe cer norii parcă-ntorc din trecut Sărutul umil, cu
Din ploaia nebuna
Pleoapele tale se zbat, dintre ploi nu mai vad Decat lacrimile tale, Imi saruta gleznele Si cersesc, Cerul pare o rana fierbinte Vantul imi inchide ochii Si mintea O vena pulseaza