Esența unei flori
ESENÞA UNEI FLORI -erotic- Din minunile diverse ce-amintesc de vreo femeie, Ca o zare luminoasă sau noptateca-nstelare, Sau statui de
Eroarea
EROAREA -filozofic- În vremi de mult trecute și-atât de-ndepărtate Că și-a lor amintire în neguri s-a pierdut, Și nici de preoți
Diadema Poeziilor
DIADEMA POEZIILOR Noaptea un lințoliu moale a lăsat peste natură, Din a minților unghere visele dau glas la gură, Și-atunci stelele se-așează dup-a lirei notă dulce, Hypnos alintă lungi
Palatinul
Când privesc la Palatinul cu-al său farmec, o splendoare Parcă mă cufund în suflet și văd Roma-n a ei floare. Hora blândelor miresme-mi dă a minții profunzime Și purtat de-un zefir gândul
O clipă
Chinuit de vechi nimicuri, Când cu teamă, când apatic, Se născu, căzând în picuri, Un nou sentiment simpatic. Visător contemplu cerul, Cu pulsații vii, stelare, Iese luna cu
Unei amice
Ce întorci deodată capul Să-ți zăresc privirea caldă, Ochii precum chihlimbarul, Ce în lapte alb se scaldă? Păru-n văluri de mătase Lin se lasă peste spate Și pe chipu-ți văd
Jurământ dubitativ
Cumpănind atât de-adese, Contemplând lumea profană Gândurile-mi sunt mirese Dar iubirea lor mi-e vană. Nu-s un albatros, dar iată Cum pășind pe scara de-aur Armonii cerești
Primăvară și toamnă
De simt că vremea e maratră Stau ghem în peșteră de piatră, Când lumea mi se pare roză Și simt arzând puterea-n vene, Mă-nalț zburând spre-apoteoză, Înspre văzduh îmi înalț gene. Dar cred mereu
