Pustiu... e cerul plin cu stele
Cu Luna în splendoarea sa
Pustiu... e marea liniștită
Când chipul mi se oglindește-n ea.
Pustiu... e trilul ciocârliei
În zbor cu vântul cald și
Sărman de inimă, de suflet am rămas
Închis în gânduri deformate,
Încătușat cu lanțurile slăbiciunii mele
În patimi scrise de condeiul ei.
Ucis să fiu nu aș simții durerea
Atât de tare doare să
Te-ai preschimbat frumoaso-n răsărit
Și ți-au crescut petalele coroană
Cu prima geană de lumină ai zâmbit
Și m-ai făcut să uit de toamnă.
Au renăscut păduri pe crestele-ți senine
Ce vântul
Ochi-mi plouă
Ce inima mă ninge
Și udă vorbe reci
Ca viforul din trupul meu
Ce-ngheață tot
Ce e ființă lângă mine
Și în mine.
Mă-nțeapă țurțurii pe dinăuntru
Câte unul pentru
