Poezii

Pustiu... e cerul plin cu stele Cu Luna în splendoarea sa Pustiu... e marea liniștită Când chipul mi se oglindește-n ea. Pustiu... e trilul ciocârliei În zbor cu vântul cald și

Sărman de inimă, de suflet am rămas Închis în gânduri deformate, Încătușat cu lanțurile slăbiciunii mele În patimi scrise de condeiul ei. Ucis să fiu nu aș simții durerea Atât de tare doare să

Te-ai preschimbat frumoaso-n răsărit Și ți-au crescut petalele coroană Cu prima geană de lumină ai zâmbit Și m-ai făcut să uit de toamnă. Au renăscut păduri pe crestele-ți senine Ce vântul

Ochi-mi plouă Ce inima mă ninge Și udă vorbe reci Ca viforul din trupul meu Ce-ngheață tot Ce e ființă lângă mine Și în mine. Mă-nțeapă țurțurii pe dinăuntru Câte unul pentru