Poezie
Doua inele
1 min lectură·
Mediu
Dincolo de nori,de cerul crud,
S-așterne suferința intimă...
Pe hol,pe aici la stânga
Nu e decât absurdul întuneric,
Și glasuri înfundate parcă în spatele peretelui.
E praf și scrum,și tot ce-a mai rămas de ieri...
Ignoranța ne doboară.
Stăm cu brațele întinse, cu gurile întredeschise
Și așteptăm ca răsuflarea să ne-o iei.
E pustiu și e sumbrul vânt ce-ți șoptește povești blazate.
Sub piele îți simți iar oasele grele,
Și o margine de pat cu umbre de așternut.
Degetele-mi sunt frânte
A fost scos un legământ,
O legătură.o pasiune.supunere.unire.
Binele,răul și restul.
Durere nu a izbucnit și nici nu am răcnit,
Șimțeam doar sârma ghimpată și recile zăbrele de la pat.
Iată acum,cu fiecare zi mai singuri,
Considerați poate într-o transa...dar nu și morți.
002239
0