Si nu mai suferim...

Aici în adăpostul vieții,printre cuvinte bizare, Printre picuri ce se preling pe geamul ce nu demut ne unea, Unde rând pe rând noi ne-am format un rost, Am depășit și am trăit inteligențe.Și pași mărunți În fiecare colț al sufletului i-am auzit călcând. Și am adormit respirând cu greu un aer lipicios Un soi de aer ce se lipește de suflet și de inimă. În grota vieții ne-am afundat doar noi, Ne-m izolat de tot ce era mai rău, Și am primit ce meritam. Am suportat cu disperare acele nopți când ferestrele Nu existau și nu le puteam închide. Acum suntem mai adânciți în noaptea Ce nu se luminează. Trăim pentru un singur scop, și acela nu există Pentru doi. Avem cu ce sa ne ștergem lacrimile dar nu avem cum să le oprim. Și lupta încă nu s-a terminat... Și ne învingem propriile forțe.