Mi-e tot mai greu sa traiesc in preajma mea! Ma apasa cuvinte grele, amintiri dulci-amarui si durerea faptelor mele.
Bantuie imaginea lui, cu cat ma indepartez mai mult, cu atat alunec mai
Cuvinte
\"Ce cantec, ce vuiet\" recita un poet, candva,
Ce groznic, ce jale! Urla neputinta mea.
M-am saturat de \"promisiuni desarte\",
de-a ma ascunde de lume, departe,
M-am saturat sa
Speranta, speranta, vaga, stupida,
Imi creaza doar greata...
Si maine o alta viata
O alta puerila speranta.
Imagini, atatea dureri...
Vei pierii vreodata, speranta?
Renunta la lupta,
In momentele mele de melancolie imi inchipui existenta personala precum un balon plin cu neant ce ma inconjoara,iar dincolo de el nu pot privi caci e opac, opac datorila limitarii mele cognitive.
Toata existenta mea e inscrisa in ganduri si pasaje de idei, o imaginatie bolnava, care nu ma lasa sa ma conformez realitatii.Dragostea mea e un vis de zi, o plaja pe care suntem doar noi
