Am strigat pasarea;
Am strigat vantul;
Am strigat marea.
Mai apoi te-am strigat pe tine
( vroiam sa fim toti cinci impreuna
Toti cinci sa ne tinem de mana. )
Pasarea mi-a raspuns,
Vantul, si
M-ai lasat sa ucid si ultima speranta de a te mai vedea sub forma acelui inger negru care traieste in sufletul meu mutilat de patimi. Mi-am crestat venele cu cutitul zilei de maine pentru ca tu sa
De ne-nteles aceasta stare
In care mi s-a frant aripa,
Am tot tinut la subtioara
Ca pe un termometru clipa...
Dar arderea ce m-a cuprins
M-a consumat intr-o topire
Si dezmierdand
Clipele cad
incet si marunt
in negre adancuri
fara de fund...
Clipele cad
ireversibil si crunt,
undeva..nicaieri
se ascund.
Clipele cad,cad
si cu ele pe rand
tot cate un pas
in veci ma
O lumina inspumata
imi spala
obrazul imbibat
de sfiala
cand imi apropii
tampla de stele
si pleoapa
mi-o sprijin de ele..
Sub mine
transfigurat
sta spatiul
ce-am survolat
si cerul
Un aer cald si dulce ca un dor...
Vin,de la tine,lungi scrisori spre seară
De prea mult umblet umerii ma dor
Si ziua trece fara tine,iara...
Atatea lucruri nu ma mai incanta
Toti oamenii au
Spânzurati-aș sufletul,baiete
De norocul meu pierdut in cer
Sa te cheme-ntruna calea mea lactee
Si sa-ți fie gura totdeauna ger...
Mâna să se-ntinda vie,rugătoare
Dar să nu-ntâlneasca decât glod
RA