Ploua
O fi octombrie in august? Ma tot intreb privind afara : S-a-ntunecat, dar nu e seara Si ploua . Pe strada mea si zgomotul s-a stins Un rapait nervos si monoton a-nvins . Franturile de foc din
Iubirea ce ti-o port
Iubirea ce ți-o port E copilul ce crește fără tată . Cum să-i explic , să-l fac să înțeleagă , Că toți acei eroi ai lui Nu sunt decât franturi din tine ?! Aș vrea să vadă că n-au același sânge
Copiii ingeri
Pe piatra statuii stau a rugaciune Si privesc exotica luna cum se gudura in praf de stele. Lopatelei albastre i-am gasit folosinta! Am cladit cu ea castel de nisip sufletului meu. Si-am luat si o
Alerg spre tine
Mă dezbrac de trup și iau de mână zeii. Aici totul e altfel... Nu există durere, iluzii. Doar soare, zâmbete și extaz. Dar totuși e atât de pustiu.. Lipsește ceva.. Tu! Deschid ochii, revin în
Te-am pierdut
Am încercat să smulg un ciob ... Și am greșit Căci acum , valuri de sânge Mă năpădesc cu chipul tău , Atingerea și zâmbetul ce-au trecut ... Mi-am creat infernul în care mă lupt . Sărutul ,
Viciul tau
Sunt primul fum dintr-o țigară , Prima gură dulce de bere amară , Chiar și prima consoană , Acel ceva ce te îndeamnă ... M-ai stins, m-ai scrumit , M-ai scuipat , m-ai blamat , Dar ți-a
Lume...
Sufletul meu zace drogat De noxele gândirii voastre Ce mi le aruncați cu o senilă prostie Și c-un chip de blondă beată... Încerc să-l adun de pe jos Din putredul gunoi al gândirii, Să luptăm
Doar el
M-adun, mă strâng, mă ghemuiesc și M-ascund în chochilia-mi de carton. Tu plângi deasupra-mi Ce chiciură ți-e durerea! Îmi pare rău, nu pot! Nu vezi? Ai ajuns la os Scormonind către sufletul
Sunt umbra ta...
M-am nascut umbra Crescand in cimitirul sufletului tau, Murind in chinuri pe-a ta gura Am invatat ca sa fiu eu... M-am nascut umbra Intruchipare a tot ce-nseamna ura Din suflete haine,
De n-ar fi speranta
De n-ar fi speranta Florile n-ar mai canta imn soarelui Si nu si-ar mai racori fruntile obosite cu cristalele zorilor... De n-ar fi speranta Gandurile negre ar schimba fiinta in nefiinta Si
Speranta, iubire si vis
Intr-o zi voi pleca la drum cu o legatura pe bat. Voi pribegi prin lume cautand Visul, marele vrajitor Cautand sa-i fiu ucenic si sa-nvat Sa mangai stelele si sa zbor ca vantul
Noiembrie
Stau si ma privesc in tine ca-ntr-o oglinda Iti vad sufletul incercanat de suferinti neadormite, Si simt prin mine umbletul a zeci de tacute cutite. Dar caut in ochii tai mari azurul de mai si
Speranta
Vibra amurgu-nsangerat Copacii se-ntorceau din cale, Umbre fidele-i urmareau agale In lunga lor peregrinare Spre orizontu-ndepartat... Stau singura, fara de ganduri Plecate-aiurea, peste
Ratacire
Mi-e sufletul navalnica durere O rana-nsangerata se iveste. - Tu, sange infidel, esti seva Pentru padurea ce din pieptu-mi creste : Gigantici arbori, coroane seculare Lumina soarelui o frang
De-as sti sa multumesc...
Muza, invata-ma sa multumesc Unicei clipe ce-a adus iubirea, Lana de aur a indragostitilor... Tu, care simti vibrand coarda sufletelor spune-mi ! Unde sunt cei doi ce si-au inteles
Iertarea
O stea straluceste pe-ntunecata zare Palpita de viata: e-a dragostei iertare E cea ce vegheaza al „Fetilor” vis Cu pure fecioare-n destinu-i nescris... - O, stea mirifica dar nemiloasa Adu-mi
E iara iarna fiara, dar ...
Iara...Iarna...Fiara...Dar........ Inima si sufletul imi sunt de ceara Acoperisuri plang cu lacrimi cristaline Reci mi se plimba prin oase suspine Acum de-amurgul de vara mi-e dor . Ideile
Putea-voi eu oare?
Ritmic, timpul picura eternitate In clepsidre vechi, de mult uitate. Clipe de plumb bajbaie-n ceata, haine Visul nebun zboara hoteste spre tine.. Din zare se vede cetatea-ti mareata Cu
Tii tu oare minte ? !
Tii tu oare minte cum ne plimbam odata Cu flori de liliac in par, Iti amintesti tu oare, tata, Dulceata-acelui mar? Acel mar mi-era copilaria Muscat acum de guri inveninate Ce mi-au strivit
... Tu himera rece a urii...
Am citit pe cerul ochilor tai ca nu ma iubesti Si m-am spanzurat de genele tale, Ingropandu-ma-n sangerii petale Lasate-n patul domnitei de cavaleri ceresti. Am curatat urmele chipului tau Din
Te-am strigat
Am strigat pasarea; Am strigat vantul; Am strigat marea. Mai apoi te-am strigat pe tine ( vroiam sa fim toti cinci impreuna Toti cinci sa ne tinem de mana. ) Pasarea mi-a raspuns, Vantul, si
Absenta
De ne-nteles aceasta stare In care mi s-a frant aripa, Am tot tinut la subtioara Ca pe un termometru clipa... Dar arderea ce m-a cuprins M-a consumat intr-o topire Si dezmierdand
Clepsidra
Clipele cad incet si marunt in negre adancuri fara de fund... Clipele cad ireversibil si crunt, undeva..nicaieri se ascund. Clipele cad,cad si cu ele pe rand tot cate un pas in veci ma
Neursire
O lumina inspumata imi spala obrazul imbibat de sfiala cand imi apropii tampla de stele si pleoapa mi-o sprijin de ele.. Sub mine transfigurat sta spatiul ce-am survolat si cerul
Tarziu
Un aer cald si dulce ca un dor... Vin,de la tine,lungi scrisori spre seară De prea mult umblet umerii ma dor Si ziua trece fara tine,iara... Atatea lucruri nu ma mai incanta Toti oamenii au
Blestem
Spânzurati-aș sufletul,baiete De norocul meu pierdut in cer Sa te cheme-ntruna calea mea lactee Si sa-ți fie gura totdeauna ger... Mâna să se-ntinda vie,rugătoare Dar să nu-ntâlneasca decât glod
