In amara mea singuratate
Vad adesea o lumina
Care intr-un colt arde
Si inima imi alina.
Dar se stinge brusc,
Nepasandu-i de singuratatea mea
Se stinge brusc,
Alungandu-mi fericirea,
Si
Amar de vreme se-nvarte,
In juru-mi lumea plange,
In pulbere si jar se aduna
Fagaduind o viata mai buna!
Lumea plange pe strazile pustii
In taciune se-nasc copii,
In tacere se strang
Albe frunze,uscate,putrede cad usor
In neagra adiere suflata de un nor,
Schimband istoria scrisa cuneimforma
In ostile chemari de fantoma.
Glasuri se aud puternic in cor
Chemand cu disperare un
Oare ce este școala?
Acel ceva ce te-nvata
Să coși cu ac și ață?
Sau acel ceva ce te sperie
Adunari,scaderi o puzderie.
Note bune,proaste,adunate
În catalog sunt sfărâmate,
Iar părintilor la
În parcul plin de flori
Mă plimb usor,agale,
Soarele rostind văpai
Împărțind pe cer cristale.
Merg în continuare pe cărări
Umbrite,răcoroase si pustii,
Văd cum anii au trecut de zor
Pe cerul
RF