Poezie
Parc...
1 min lectură·
Mediu
În parcul plin de flori
Mă plimb usor,agale,
Soarele rostind văpai
Împărțind pe cer cristale.
Merg în continuare pe cărări
Umbrite,răcoroase si pustii,
Văd cum anii au trecut de zor
Pe cerul plin si arzator
Înfloriți dansează pomii
În zumzetul albinelor,
S-au lasat in jos castanii
De mângâiere si de dor.
Vad păsări zburând
Printre crengile lăsate,
Cu un cântec iertând
Întreaga lume de păcate.
Ploaia a început să șteargă
De pe cer norii ursuzi de grei,
Și din pământ se-nalță o ferigă
Iubită,respectată de prichindei.
Mă adăpostesc sub un nuc
Mare și bătrân ca vremea,
Deasupra mea are cuib un cuc
și-n penaj i se reflecta lumina.
Pomii au crescut in elementul lor
Neatinși de ura oamenilor
Timpul in loc parcă s-a oprit
În acest spatiu protector si infinit.
001214
0