Pulpa Ileana Oana

Coca Cola, pâinea mea cea de toate zilele Când mă trezesc din somn, în loc de cafea, beau cola; înainte să adorm tot cola beau (de aceea nu prea adorm). Când îmi aprind țigara beau cola iar când

Noi doi și stelele noastre Ne plimbam pe Calea Victoriei Cu stelele-n brațe Ne amuzam că pe cer n-a mai rămas nici o stea Era firesc, din moment ce afară era ziuă Trageam cu ochiul la stelele

Tu nu ai ce căuta aici Ar fi trebuit să fii în alt loc Þintuit de ploaie Și nu de mine (povara ta dulce). Poate într-un câmp cu rinoceri Căutînd să înțelegi timpul copt dintre copitele

Farmecul unei seri Într-o seară fandosită ca asta Nu se pot întâmpla decât lucruri anapoda Bonsoir monsieur Reverul nu stă bine Dreapta-mprejur Și după mine A rămas cerul cu gura

O dimineață Te-am găsit dormind pe canapea Și ziua în sfințenia ei, la fel Am tras storurile de la fereastră Și ți-am pus soarele-n cap Ca pe un bec, aplică, veioază Sau ce vrei tu Vreau

Filozofia câinilor Aud câinii lâtrînd Prin fereastra deschisă De mine sau de ploaie Nu mai rețin Lătratul lor seamănă Cu o iederă căzută de pe ziduri Sfâșietoare cădere... Din care n-a mai

Aripi Întâlnindu-mă cu tine printre solzi de aer mi-am spus că nu mai am nevoie de aripi și mi le-am rupt. Au ramas însă cioturile pe care le bandajez din când în când ca să nu se mai

Întâlnire E seară. Seară de-a binelea. Dacă nu mă credeți, consultați un meteorolog. Lumina zilei s-a dus de mult. Cât de demult, nu știu. Dar știu că s-a dus de mult. Altfel nu ar fi fost

Senzație Îți desenez corpul cu limba Îți place tușul, cărbunele, guașa, acrilicul Limbii mele Și mă întrebi de ce nu rămâne, totuși, nici o culoare pe corpul tău Pentru că nu-i anotimpul