Poezii

Farmecul unei seri Într-o seară fandosită ca asta Nu se pot întâmpla decât lucruri anapoda Bonsoir monsieur Reverul nu stă bine Dreapta-mprejur Și după mine A rămas cerul cu gura

Tu nu ai ce căuta aici Ar fi trebuit să fii în alt loc Þintuit de ploaie Și nu de mine (povara ta dulce). Poate într-un câmp cu rinoceri Căutînd să înțelegi timpul copt dintre copitele

Aripi Întâlnindu-mă cu tine printre solzi de aer mi-am spus că nu mai am nevoie de aripi și mi le-am rupt. Au ramas însă cioturile pe care le bandajez din când în când ca să nu se mai

Noi doi și stelele noastre Ne plimbam pe Calea Victoriei Cu stelele-n brațe Ne amuzam că pe cer n-a mai rămas nici o stea Era firesc, din moment ce afară era ziuă Trageam cu ochiul la stelele

Filozofia câinilor Aud câinii lâtrînd Prin fereastra deschisă De mine sau de ploaie Nu mai rețin Lătratul lor seamănă Cu o iederă căzută de pe ziduri Sfâșietoare cădere... Din care n-a mai

Senzație Îți desenez corpul cu limba Îți place tușul, cărbunele, guașa, acrilicul Limbii mele Și mă întrebi de ce nu rămâne, totuși, nici o culoare pe corpul tău Pentru că nu-i anotimpul

O dimineață Te-am găsit dormind pe canapea Și ziua în sfințenia ei, la fel Am tras storurile de la fereastră Și ți-am pus soarele-n cap Ca pe un bec, aplică, veioază Sau ce vrei tu Vreau