E iar o zi pustie,
Pe geam privesc la trecători
Și-ncep să îmi dau seama
Că singurătatea e compusă din fiori.
De când te-ai dus de lângă mine
Îl mai privesc din când în când
Portretul
Aseară te-am văzut
Desculță prin ocol.
Pășeai așa mărunt,
Prin vânt cu capul gol:
Atât de zveltă-a ta mireasmă și ochii-ți străluceau
Mă-nvălmășeau când inspiram, când
E cerul plin, cu vorbele mele,
E cerul plin, e plin de ele...
Iar carul mic și carul mare,
Șoptesc ca din visare.
Și de departe, și de-aproape...
O, tu stea a nordului!... străluce și
