geniul nu doarme,geniul nu minte
geniul nu cântă,geniul doar simte
geniul clădește o lume prin noi
geniul îngroapă o lume-n noroi
o lume de piatră ar vrea ca să schimbe
o lume ce pare în veci
plutind între lumi paralele
căutând un suflet de stăpânit
e pusă mereu numai pe rele
de nu ești atent sufletul ți l-a răpit
pe pământul moale ea te-a trântit
și aproape de tine a tot
simte durerea din sufletul meu
și spune-mi de poți trăi cum trăiesc eu
o raza de soare ce cade mereu
și-n urmă-i rămâne abisul cel greu
un suflet de înger ce cade din cer
pamantul va plânge
tot ce a fost cândva bine pentru amândoi
acum a devenit un chin pentru noi doi
clipele frumoase și mângâierile dintre noi
s-au șters,toate au fost îngropate în noroi
o mare de lacrimi am
ce mi-ai făcut de nu pot să te uit
mi-ai dat să gust al tău dulce venin
și-l simt acum prin vene ca un spin
imi arde trupul și mă omoara-ncet
o clipa doar și mi-ai luat inima
ai sfărâmat-o
privesc spre cerul întins în căutare de speranță
un nor purtat de vânt acoperă o rază
speranța și cu raza nu vor să mai apară
vestesc întregul haos ce parcă vrea să-nceapă
din tot ce a fost
tristețe,fericire,ură sau iubire
toate au rămas sentimente inutile
iubirea e un înger plin de puritate?
sau poate un demon ce apare peste noapte
te prinde in brațe si te zăpăcește
mai are
P