Olimpiada oamenilor obișnuiți

Olimpiada oamenilor obișnuiți

Fă, hai să mergem la olimpiadă,

Tot n-ai mai fost la oraș

De când era fie-ta fată mare!

După ce că e proastă de rage

M-a mai și lăsat cu ochii-n soare!

- Zii, că doar te aud cu urechile nu cu ochii,

Zici că mergem la oraș, pe la fată?!

- Fă, că surdă mai ești! Ce fie-ta?

Aia nu mai știe unde stai,

Mergem la olimpiada oamenilor obișnuiți

Așa zic ăștia din televizor, tu nu citești?

Stai așa, ca vaca la taur, belești ochii degeaba.

Pân’nu te ciorsăi eu la cap! …

Faci pe surda, muiere îndărătnică!...

- Ce-ai vrea tu să facem acolo?!

Noi, doi amărâți, care nici fată nu mai avem,

Că nea luat-o orașul, Mărine! Ne-a luat-o!

Gata cu coada vacii! E cocoană acolo,

E mai bine pentru ea așa, că de noi,…

O avea Dumnezău grijă!

- M-ai înnebunit cu Dumnezeul tău,

Nici mâncare nu gătește în locul tău,

Și nici nu rânește la porci în locul meu,

Nici El, nici fii-ta! El ne așteptă duminica

La biserică, să ne ierte pe tine că sari postul

Și pe mine că-s sugativă de zaibăr și țuică.

Bine că măcar El îl lasă inima să ne iarte,

Numai că tu toată ziua mă afurisești,

Până n-o mai vrea El să te ierte!

Atunci să vezi când ți-o strâmba gura!

- Mai taci, păcătosule, nu mai huli!

Mai bine zii ce e cu olimbiada aia,

Să mergem să le luăm premiu,

Ne trebuie să reparăm gardul,

Ies câinii la lume, ne bate Dumnezău!...

Mărine! Parcă ai avea un broscoi la cur,

La asta nu te întrece nimeni,

- Cine zice?! Bese ca o iapă

Și se-ntoarce cu curu înainte

Să n-o audă cei din spate, și

‚Păcatele mele!’ bodogăni ca proasta

și când suntem doară noi pe uliță.

- Tu ești mai deștept, de, așa o fi!

Nu mai zic nimic, gata, merg.

Când plecăm?Să ducem și ceva fie-ti.

- Stai, fă, să ne înscriem, să exersăm,…

Să mă uit în ceaslovul fie-ti,

să văd cum se zice pe limba lor,

că râd de noi, și uită să ne înscrie,

Abia așteaptă sclivisiții ăia,

Și s-a zis cu premiul nostru, …

Că-or avea destui de-ai lor,

Știi cum e acum:al nostru e al nostru, de,

Al lor e al lor, nu e al nostru și deci pa!

Oricât de bună ar fi fasolea ta

Că după o oală cu fasole de-a ta

Ne-om broscăi noi, în fața lor,

Până ne-or lăsa singuri să ne luăm premiul,

Stai fă, că găsii, trăii s-o văd și pe asta,

Ne vom flatula, fă, așa îi spune la broscăit,

Sunt bune și cărțile fie-tii la ceva.

Fă, unul din noi tot câștigă, ori tu, ori eu,!

Suntem olimpici, fă! Îți spun eu! Olimpici!

La flatulație, nu ne întrece nici Dracu!

- Mai taci, Mărine, că te aude Ãl de sus,

Și gata cu olimbiada! Doamne, iartă-l,

Că nu știe ce spune, a lut-o pe arătură

Doamne, să-i fac voia, că ne aude satul!

Știe el ce spune! De-aia e ciomag la ușa casei!

Notă: Ce este scris între ghilimele este din Încercări literare, de Florentin Smarandache