Rătăcire și Agresiune

Regăsire
Din snopi de rătăcire
Ma răzuiesc trimișii soarelui

Agresiune

Dinspre dimineta lunii
Mă cheama firul albastru
Oriunde infloresc crinii.

Stiu ca replica mea nu este prea inspirata, dar este o incercare.

Mă scuzi, Carmen, că nu mi-am recitit versurile acestea, până acum!ți nu ți-am răspuns imediat.
Este foarte frumoasă intervenția ta, felicitări!
Draga mea, răspunzi cu sensibilitate poetică deosebită.
Aș adăuga o completare sau mai precis o reluare a celor două \"viziuni\", dar altfel!

Se rătăcesc trimișii Soarelului,
pe cărări din noapte, de Lună doar \"știuți\",
se-ascund în văi șirete, de duhuri nevăzuți,
ascunși în noapte de ochii câinelui!

Treziți în zorii zilei ca micii semizei,
își vor primi răsfățul de-alint în snop de raze,
treziți în zorii zilei de mii de clopoței,
vor bântui prin lume în zeci de mii de faze.
09 iulie 2006, orele 14:32

Draga mea, secretul este că Rătăcire și Agresiune sunt de fapt niște \"ghicitori\" în versuri, ele există în simbioză și-și vor găsi răspunsul peste ani și ani( poate zeci!), le-aș putea zice că sunt \"o previziune istorică \"( în stil japonez).

Cu drag,
Marinela