Călărie în batiste râse și plânse și iar râse și iarăși…

Arcul copitei de cal

despre aceasta s-a tot scris

s-a tot scris bine,

s-a tot scris tarziu

cuvintele vin și pleacă

stam de le facem cu batista albă, naframa, da ... naframă

naframa din copitele cailor în galop care face semn pământului ce tocmai fuse sărutat ân fuga alergăturii hergheliei de cuvinte

dar sunt unii ce cunosc mestesugul ascuns al citirii în urme, adică în năframe, săruturi și gări aburinde

de-aș prinde un albatros din aceștia cititori, l-as vârâ sub pielea unuia, pe unde de mult nimenea nu și-a mai înfipt cu sete călcâiul lacom de sărutări pe grabă.

Singur pe un peron al galopului în ceață si al regăsirilor fulgerătoare din șeile puse sub burțile cailor, din ciocurile puse în dosul aripilor și din șinele de tren puse una lângă alta, tocmai pentru această revedere din goană