Poezie
Păcat
1 min lectură·
Mediu
Aș vrea să pot vărsa lacrimi pentru
fiecare clipă ce urmează,
conștient fiind de faptul că pământul nu a fost
rotund încă de când
a existat și
Omul nu a purtat ochelari încă de la naștere.
*păcat că fiecare nor pe cer trezește în inima mea teama de furtună
*păcat că nu mai văd aceleași culori
ca atunci când pământul
era heptagonal – mergeam pe fiecare latură
fără să privesc în jos și mai poposeam
pe câte-un colț de-al său/
Acum? stau în interiorul cercului, privind în toate părțile
și încercând să caut
o greșeală de tipar.
*păcat că ploaia nu mai naște fericire...
*păcat de fiecare clipă ce urmează...
*păcat că omul stă cu el în casă.
*păcat că cercul se tot îngustează și nu mai găsesc
nicio greșeală de
tipar.
001.390
0