Poezie
Ironia sorții
1 min lectură·
Mediu
Ora – undeva în afara timpului,
Moartea mă cheamă să vorbim despre noi doi.
O iubesc enorm.
Emoțiile revederii mă inundă.
*
îmi aduc aminte de ea încă de când eu și cu tine făceam schimb de ochi,
încă de când tu scriai cu mâna mea, iar eu am rămas ciung –
nu că nu m-aș fi născut așa.
de ce o iubesc atâta?
poate pentru că nu are copii
– săraca este stearpă
și iubește enorm copiii/Adoptă într-una.Am crezut că pot fi tatăl lor,
dar sunt prea mic și anii mei sunt prea numărați,
așa că mă voi mulțumi cu iubirea ei de mamă
adoptivă.
odată m-a legat de mâini și de picioare și gura mi-a astuptat-o cu un burete plin cu oțet
m-a întins pe-o lespede
– doar ochii îmi mai erau liberi –
pentru a putea vedea lumea
prin ochii ei. Nu vedeam nimic
însă acum văd totul, văd mâinile și picioarele mele dezlegate,
văd ochii mei acoperiți cu o pânză de paianjen.
o văd pe mama tristă
așteptându-și părinții...
022.333
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Posa Nicolae-Toma
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 173
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Posa Nicolae-Toma. “Ironia sorții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/posa-nicolae-toma/poezie/14008629/ironia-sortiiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
probabil scriind vei evolua. deocamdata nu pot sa zic prea multe despre text, incepe cu o idee apoi incearca sa ma transfere pe o alta linie, ar fi fost interesant daca ai fi reusit. asa ramane mai degraba la stadiul de incercare. dar esti tanar si cu siguranta vei ajunge canva sa poti face cu usurinta astfel de transferuri.
0
in ideea aceasta m-am inscris pe site: pentru a fi criticat si pentru a imi imbunatati stilul, iar singurul mod in care as putea trece la nivelul urmator este schimbul de idei si critica constructiva. multumesc pentru aprecieri si sper ca pe viitor sa postez lucruri de calitate :)
0
