negrăite suspine

cadru-iluzie, ca posibilitate a exploatării interiorului, sens impactant și transcedere. gamă variată de sentimente, \"normalul\" întors împotriva normalului, totul (bătrâna, exteriorul, elementele efemere, etc) provoacă senzații puternice, care mai apoi sunt inversate dar neconcretizate total, ca punct de vedere al autorului - mare plus în text și în general. Sfârșitul ambelor strofe sunt de excepție. Felicitări, Darius, m-a impresionat cu adevărat textul. Nu pot să-i găsesc vreun cusur.

finalul
\"așteptam, să fie pedepsite
amintirile\" este cam clișeic, ar fi interesantă o altă formulare
\"ca și pe\" -2 conjuncții și 1 prepoziție, una după alta, \"și\" poate lipsi.

În concluzie poezia minimalistă este bună, are o construcție interesantă, și este de remarcat evoluția autorului.

Toate cele bune!

Această poezie nu e minimalistă până-i hău, cum aș spune acasă. Iar cu finalul e o altă treabă, vine ca revelație după revelație etc. Nț nț, nici vorbă de așa ceva, Andreea, Better luck next time

deci am avut dreptate cu conjuncțiile? că nu am spus doar ce ai subliniat tu, și mi se pare că este o poezie minimalistă.
Raul, Better luck next time :)) că era doar o părere...

o poezie de o expresivitate aparte, în doi timpi ca o pereche de cadre ce se oglindesc reciproc și concentrează o forță neneglijabilă de impact la întretăierea liniilor de câmp.

priviri si retrairi triste
ma bucura readucerea printre noi a celor care au stirbit inaintea noastra
batrinetea e o boala care se ia
nu, lasa amintirile in pace
poem de stele

poate este in plus \"sărutând grâul\" si poate ca era mai bine sa nu o faci pe batrana sa rada, nu cred ca este vreo sugestie interesanta prin acest fapt. poezia este f frumoasa, pune fata in fata ironie si meditatie. aproape apocaliptica batrana ta, eu mi-am imaginat o reclama la un film gen twilight zone :) a doua strofa este si mai frumoasa, care incearca sa-si explice nevoie si eventual dependenta de constiinta, de trecut