negrăite suspine

Problema acestui text e mulțimea metaforelor. Atât de numeroase sunt încât cu greu vezi dincolo de ele. Te împiedică să vezi sensul, sau, imaginea metaforei, plus că încetinește lectura din dorința de-a avea imaginea și sentimentul ansamblului. Îmi place \"o mulțime de mâini se legăna/ între îmbrățișând cer și pământ\" - aici cu adevărat e o imagine, și un sentiment, mod de-a privi, amprentat bine. Făcând abstracție de aceste inconveniențe, am impresia unui abstract dominant în textul acesta. Interesantă necăderea în orice fel de granițe - ale includerii interiorului eu-ului liric și din el darea unei senzații de înfrângere, sau orice alte referințe - ci mizarea pe metafore, abstract, ceva fix, pentru o idee \"mobilă\", cu spini.