Poezie
negrăite suspine
Atunci când am împăiat moartea
1 min lectură·
Mediu
Moartea împăiată în turn
de funia clopotului atârnă,
așteaptă-ndelung
să fie ucisă cu pietre, păsări
de pradă ciugulesc miezul
scormonind ochii și plângerea
mironosițelor și Mariei
sărutând călcâiul înțepat
de șarpele alb înălțat, spânzurat
prelungind funia
catapeteasma s-a despicat
de sus până jos, apostolii
au îmbrățișat trupurile foștilor morți
din cetele drepților, pietrele
crapă sub soarele roșu, eclipsând
lumina ce se-ntoarce-n lumină, murind
moartea împăiată, înfășată
de Nicodim la poalele muntelui
mormântul, mironosițele, îngerul,
piatra rostogolită, înăuntru...
doar giulgiu, am văzut semnele cuielor
este viu !
001.151
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Porumb Darius
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Porumb Darius. “negrăite suspine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/porumb-darius/poezie/231594/negraite-suspineComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.