desființat în timpuri obosite

cu leneveală încerc să mă descotorosesc de incomodele dorințe

fără să-mi doresc în schimb nimic concret,

fără să fiu deplin conștient că spânzur chipurile dimprejur de standardele-mi infatuate,

fără să-mi doresc cu adevărat o relație, pierd timpul evitând o adevărată întâlnire,

o conexiune reală, profundă dar dacă se poate fără contact vizual,

planific ieșiri atunci cand sunt disponibil emotional

dar sfârșesc rămânând singur, jucând roluri fără câștigător în „acum-ul” și „aici-ul perpetuu

îmi doresc să mă țină cineva de mână dar simt că mă rănesc în mâinile sale

aș dori să mă îndrăgostesc dintr-odată dar în același timp să rămân singur,

aș dori ca perechea să o pot descărca ca pe o aplicație,

să o pot actualiza de fiecare data cănd apare un defect,

să o păstrez într-un folder și să o șterg atunci când nu mai am nevoie de ea,

aș dori să picur pur și simplu în fericire, să țin urâtul în spatele cortinei

și imperfecțiunile acoperite cu un filtru instagram

dar cu toate astea îmi țin scheletul sufletului în dulap, fără să vadă lumina zilei

îmi doresc ca cineva să ocupe locul permanent vacant de lângă mine, ca în supraestimatele povești disney

dar minunea nu-și face apariția și anticipând gustul unui alt premiu de consolare

glisez pierdut în căutarea a ceva nou pe newsfeed, deschid o nouă aplicație

care să mă distragă de la viață, de la dragostea promisă

pretinzând că nu am sentimente și emoții

am să ies în stradă cu inima la vedere dorind ca cineva să aibă nevoie de mine