Poezie
împovărare
1 min lectură·
Mediu
dangănul clopotelor semăna mai mult a scrâșnire din dinți către cer
în nemângâierea mea așteptam să irumpă pe fiecare stâlp câte un hrist răstignit
ca să mă ghideze spre drumul în goana ireversibilă
izbindu-mă de tăceri mă răsfrâng ca o fantă de lumină
strecurându-mă prin vitralii sparte spre ieșirea din existent
îmi desfac sufletul de umbre sub soarele torid
dezvelindu-mă de întunericul în care m-am visat muritor
inspir cu disperare aerul nimicului înconjurător
mirându-mă de ce dumnezeu nu răspunde la ce înseamnă viața
nu știu dacă voi avea puterea să nu mai fiu același ca înainte
ca înainte de răsuflarea aceea ce-mi eliberează gândurile amintirile
și regretele scurgându-se sfioase din vene spre palmele întinse insinuând iertarea
suspendată pe indoielile unui vechi păcătos
002.265
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Porumb Darius
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 122
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Porumb Darius. “împovărare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/porumb-darius-0028471/poezie/14090673/impovarareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.