Poezie
singurătate atemporală
1 min lectură·
Mediu
în fiecare dimineață îmi văd gândurile ca niște mumii
scotocind prin mizerii de ură în tomberoanele trecutului
apoi caută să-mi sugrume uitarea ce plânse aproape toată noaptea
goală și speriată cu plete mari de lacrimi
oglinzile înegrite de timp vorbesc cu himerele față-n față
despre amenințarea ce mă privea din noroiul acela cleios
îmbătrânisem abandonat de timp într-o existență atemporală
toată ziua căutam cuvinte ascunse în amănunte nesemnificative
devenisem insuportabil timpului
și ura lui grețos de neagră nu putea fi schimbată în nimic
pășeam în zigzag clătinându-mă cu picioarele păroase de umbre
rămăsesem singur cu mine în mijlocul mulțimii de alții
și nu aveam de ce mă sprijini
001.048
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Porumb Darius
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 108
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Porumb Darius. “singurătate atemporală.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/porumb-darius-0028471/poezie/14085942/singuratate-atemporalaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.