Poezie

Amestec

1 min lectură·7 septembrie 2020

Mediu

Eu întuneric mi-s, dar și lumină,

Îs rău strecurat în taină divină,

Împletitură sacră de iad și cu rai

Născut într-un suflet cu blând chip bălai.

În ochi îmi străluce putere dospită

Precum plămădeala de lut făurită,

Dar trupul mi-i firav și pământesc,

Otravă pierdută în corp omenesc.

Mi-s cer poleit cu stele și lună

Pe care, în noapte, sori se adună,

Mi-s apă ce picură în stropi cristalină

Și venele-mi umplu cu picuri de vină.

Mi-s înger și demon, aer și foc,

Lege, păcat, adunat la un loc.

Mi-s spirit și om crescut din pământ,

Eu mi-s blestem și ceresc jurământ.

00897

Popica-Savin Alina-Roxana. “Amestec.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/popica-savin-alina-roxana/poezie/14149488/amestec

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.