Poezii

Se sting copacii, le curg flori, Pământul sec tăcut le-neacă Cu a nemuririi dulci fiori Le îmbie în etern să treacă. Cu ramuri negre, temători, Se înalță către cer să zacă, În rugă plâng,

PAPopica-Savin Alina-Roxana

0

0

Pierdută în înnoptarea pământească Mă sting cu un minut mai mult ca ieri, Legată de un trup gata să râncezească, Absent trăind a clipei trecute mlădieri. Apusul se preface în poarta mea

PAPopica-Savin Alina-Roxana

0

0

Azi... ziua în care eu am renăscut, Stergându-mă de ieri și ucigând pe mâine, Sunt un crâmpei nemodelat din lut În mâini tremurătoare de zeități străine. Ieri... ziua în care am zburat din

PAPopica-Savin Alina-Roxana

0

0

În seci cuvinte, chipuri îmbrăcate, Dansează în silabe vag doar creionate Se-ascund în înțelesuri mult infatuate Și cochetează jalnic în trup falsificate. Cu măști de eleganță patetic

PAPopica-Savin Alina-Roxana

0

0

Eu strălucesc numai prin tine, În vene-mi curge seva ta. Ca un actor după cortine Tremur pentru a exalta. Fărâmă sunt încântătoare Când tu în juru-mi doar roiești. Ca pasărea

PAPopica-Savin Alina-Roxana

0

0

Cu ochii fragezi, eu doar te privesc, Mi-e gura de cuvinte încleștată. Aș vrea să urlu hai să te iubesc, Doar că pe buze vorbele-mi așteaptă. Clipesc cu chipu-ți încastrat în pleoape Și ochii

PAPopica-Savin Alina-Roxana

0

0

Am fost un trandafir cu plină floare, Am înflorit în blândul răsărit, Cum se deschide apa într-o mare, La fel și eu plăpând am tresărit. Dar nori întunecați s-au pus în cale Și albele petale

PAPopica-Savin Alina-Roxana

0

0

Da... pănă și îngerii păcătuiesc, Iar mi-s înger cu-aripi despicate. Și-oricât de tare după mă căiesc, Îmi place izul clipelor sacrificate. Și chiar de vreau în rai ca să sfârșesc Plăcerea de

PAPopica-Savin Alina-Roxana

0

0

Și frumusețea asta trecătoare, Pe care unii-o au sau o nutresc, E câteodat-atât de-nșelătoare, Căci după ea nebunii s-ofilesc. Te-nvăluie în ea ca spuma mării, Halucinații născute în

PAPopica-Savin Alina-Roxana

0

0

Iubirea noastră, singulară floare, Răsare-n ochi și-n trup dispare. Ne amețește în vâltoare, Ne lasă slabi, fără suflare. În ea nu este umbră de culoare, Doar urmă de trăire curgătoare. În

PAPopica-Savin Alina-Roxana

0

0

În ritmul nebuniei noastre ne-mpletim, Pășim tăcuți, ne unduim, zâmbim, Purtați de-un sunet mut de clavecin, Nu respirăm, mimăm numai puțin. Pe ringul solitar doar noi doi existăm Zburând

PAPopica-Savin Alina-Roxana

0

0

Fii tu iubirea mea străină, Sunet stingher de mandolină, Ce nu mă cântă, mă alină, Când luna mea nu mai e plină. Fii tu abisul dintre ape, Pământ uitat ce mă încape Când cerul vrea doar să mă

PAPopica-Savin Alina-Roxana

0

0

Mai bine hai să nu ne amăgim Și în basme hilare să ne tot mințim. Nu suntem ideal nici chiar pe jumătate, Poate doară frânturi descrise în citate. În noi nu zace-adânc a poeziei viață Citită

PAPopica-Savin Alina-Roxana

0

0

Inima tristă-mi cântă pe-o chitară În versurile-ți tandre-mi bate iară Dar n-o auzi , singură-s încă-n seară Și te aștept tăcută, într-un colț de gară. Într-o valiză veche-am așezat în

PAPopica-Savin Alina-Roxana

0

0

În spatele picturii de cerneală M-am ascuns. Mi-e bine așa, de lume goală, Mi-s deajuns. În urma-mi, aruncată într-o doară Am lăsat A lumii voastre față ireală, Am plecat. Cuvinte

PAPopica-Savin Alina-Roxana

0

0

Eu m-am născut să te iubesc, Să-mi curgă sângele-ți în vine, În suflet chipul să-ți coplesc, Eternul meu de după mine. N-am învățat eu să vorbesc 'Nainte să te-nvăț pe tine. Dar graiul meu

PAPopica-Savin Alina-Roxana

0

0

Am spus prea mult, mai bine tac. M-analizezi de parcă-s maniac. Ascund mai bine vorbele în mine Ca înțelesul lor să nu mă extermine. Profund mi-i conținutul, ca un lac. Mereu la suprafața e

PAPopica-Savin Alina-Roxana

0

0

Eu lună ți-ș, tu îmi ești soare, Ne completăm în infinit, Chiar dac-a noastră-mbrățișare E doar un dor nemărginit. Iubirea noastră e candoare, Prea pură pentru definit, Platonică,

PAPopica-Savin Alina-Roxana

0

0

Singurătatea iarăși mă-nconjoară Sunt eu... Lâng-un perete care mă doboară Mai mereu... În rochia mea roșie de vară Zac... Cochetă-mi car a mea povară Tac... O ultimă țigară mă alintă Mă

PAPopica-Savin Alina-Roxana

0

0

Poate că într-o zi, tu ochii-mi vei găsi, Chiar dacă ei ascunși vor fi în noapte, Ca picurii de ploaie sub lună s-or dosi, Dansând pe-obraji în muzică de șoapte. Poate c-atunci, în valsul lor

PAPopica-Savin Alina-Roxana

0

0

E frig în jur, e numai lună plină, E clară, impecabilă, senină. Străluce în albastru-bleumarin, Un astru devorat de-un zeu divin. Sub ea, pe-o stâncă, printre ape, Un înger pustiit îi stă

PAPopica-Savin Alina-Roxana

0

0

Mai ține-mă în brațe un minut, Așa cum mă luai tu, câteodată, Când timpul nostru nu era prea scurt Și nu părea că va muri vreodată. Mai joacă-te în părul meu bălai Cu mâna-ți rece adormindu-mi

PAPopica-Savin Alina-Roxana

0

0

De ce vorbesc eu doar prin poezie? Că limba asta-i cunoscută mie. E suflu ce m-aduce iar la viață, Copil și-adult uniți de-un fir de ață. E cântul care-mi mângâie auzul Când văd în juru-mi

PAPopica-Savin Alina-Roxana

0

0

Eu ard ca torța ce în noapte Mai luminează un minut Și-apoi se stinge în suave Sclipiri de lună-n cer cernut. Nălucă îmbrăcată-n ape Abia ating pământul fin, Învăluită sunt în șoapte, Când

PAPopica-Savin Alina-Roxana

0

0