Poezie

Peșteră austeră

1 min lectură·16 august 2020

Mediu

Cad picături din nori chirciți

Tot adunând bălți austere,

Din ochi în lacrimi adumbriți

Rostogolind valuri himere.

Se-așează apă peste mal

Creând în veci eternitatea,

Ca-ntr-un război către liman

Ele își scriu posteritatea.

La suprafață nu-ndrăznesc

Să-și verse claru-i conținutul,

Îl țes în lespezi ce-mpânzesc

De la prezent, tot absolutul.

Afundă-n ele simțul sfânt,

Închis în grota suferinței,

Iar sufletul ca-ntr-un mormânt

Se zbate-n peștera credinței.

Tot întunericu-adunând

În juru-i, fără de lumină,

Cristal de lacrimă crescând

Tot mai adânc, în neputință.

Și pic cu pic așează-n timp,

Un micuț sâmbure în ceață,

Ce a-nflorit într-un răstimp,

Făcându-se din nou speranță.

Din întuneric, licărind,

Răsare blând în suferință,

Peștera neagră cucerind

Flacără pură de credință.

Se-nalță, bolta-mbrățișând,

Răzbește-n grota-ntunecată,

Lumina caldă propagând

Și dragostea cu ea o dată.

00828

Popica-Savin Alina-Roxana. “Peșteră austeră.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/popica-savin-alina-roxana/poezie/14149026/pestera-austera

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.