Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Mălina Olinescu

1 min lectură·
Mediu
eu cred.... dar cine îmi mai dă dreptul să cred
dacă au lătrat câinii
când sufletul tău a vrut să zboare?
poate că un stol de porumbei a plecat
să împartă mesaje,
și acolo sus, a rămas brusc un gol de vise.
trecători uimiți și-au făcut cruce
și s-au repezit la farmacie să își ia de sărbători
porția lor de bârfe,
unii au inventat chiar o televiziune
cu șerpii puși să împartă venin cu funde de Moș Crăciun,
dar cine, cine îmi da dreptul mie să răsucesc în cosciug
poveștile tale nescrise, iluziile care s-au scurs de pe pereți
într-o noapte de decembrie?
să dormi frumos, ușor, lin, Malina Olinescu!
013.090
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
110
Citire
1 min
Versuri
15
Actualizat

Cum sa citezi

Popescu George. “Mălina Olinescu .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/popescu-george/poezie/13960328/malina-olinescu

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@eugenia-reiterEREugenia Reiter
nu acesta era textul. practic l-ai înlocuit cu un altul. ți se pare ok cum procedezi? nu mai pun la socoteală că o jelești pe Mălina înainte de a ne părăsi...
textul inițial:
Fluturi albi
poezie [ ]



- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Popescu George [eunescu09 | 0]

2010-11-08 | |








Fluturi negri!
O noua minciuna
Spusa la masa intre doua inghitituri
O palma peste ochi
O injuratura
Si un picior care imi loveste scaunul
E sarutul tau din fiece seara
Uneori si cate un pumn.

Fluturi negri!
O noua vorba aruncata din dud
Fara sa iti pese unde si de ce loveste
Un sictir
O flegma in obraz,
O pomenire de mama
Si o insiruire de pumni, chiar si de picioare
Imi reversi in loc de alint pe unde se nimereste
Oricand.

Fluturi negri
mi-am asezat pe voal
sa stie vecinii ca te plang pe catafalc
dar e intaia oara cand rad
sunt primi mei bobi de roua cu care imi scald ochii
si fluturii albi mi i-am strans la piept.



textul cu care ai înlocuit:
Mălina Olinescu
poezie [ ]



- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Popescu George [eunescu09 | 0]

2010-11-08 | |









eu cred.... dar cine îmi mai dă dreptul să cred
dacă au lătrat câinii
când sufletul tău a vrut să zboare?
poate că un stol de porumbei a plecat
să împartă mesaje,
și acolo sus, a rămas brusc un gol de vise.
trecători uimiți și-au făcut cruce
și s-au repezit la farmacie să își ia de sărbători
porția lor de bârfe,
unii au inventat chiar o televiziune
cu șerpii puși să împartă venin cu funde de Moș Crăciun,
dar cine, cine îmi da dreptul mie să răsucesc în cosciug
poveștile tale nescrise, iluziile care s-au scurs de pe pereți
într-o noapte de decembrie?

să dormi frumos, ușor, lin, Malina Olinescu!

0