Nimic
O lume ciudată e aproape de noi,
O lume nebună, ce nu știți de voi,
Pustie în suflet asemeni și-n gând;
E vai și amar de toți pe pământ.
Ce bine că știm de nimicul din noi
Și bine
Se sting mai ușor…
Soarele doarme în tăcere
Și luna s-a sculat,
Stele lucesc fără vină,
În vechea lor sclipire
Se sting mai ușor…
Nimic din ce-a fost nu mai e,
Nici vis și nici
Doar jumătate…
Din tot ce-mi doresc în astă viață
Doar jumătate de-ar fi să o primesc;
Mă arunc în brațele furtuni,iar pe față
Lacrimi de durere se ciocnesc.
Ochii mi-s doar
Puteam…
Puteam să șterg lacrimi din privire
Și să lovesc adânc în cerul tău,
Dar n-am putut să uit a ta iubire
Când eu credeam că tu vei fi al meu.
Puteam să zâmbesc în durere
Și să fiu
Flama de aur
E noapte și bolta își spune cuvântul
Și miile de glasuri lucesc făra viață,
Sunt ceruri de flame ce-ncântă pământul
De vrajă, de cânturi și avânt în speranța
Flamei
Lumina dragostei
Morbidă și rece e seara lumina,
Doar noi în văzul ei ne îmbrătișam,
Iar tu îmi spuneai ca-i fără vină,
Ce-un înger în tine găseam.
Nemuritorii nori vesteau că plouă
Și muți
Nu știu daca esti tu!
Nu știu dacă ești tu….
Ochi de șarpe cel viclean,
Ce-apari în visele durerii
Dimineața…
Nu știu dacă ești tu….
Înger bun de veghe la așa ploape
Fierbinti și
Pe umerii tăi…
Fiintă lăsată de Domnul ceresc
Pe aceste meleaguri mizere,
În tine puterile-n ochi strălucesc
Când ști să alini o durere.
Pe umerii tăi obosiți am trăit,
Dorind să-i
Si totusi il iubesc!
Când de veghe stau la pleoape
Că nu se vor închide niciodată,
Tresar la fiecare atingere de frunze
În noapte...
Adorm, dar nu îmi spune nimeni
Dar mă înțep,
Frigurosul
Nu ești capabil!
Nu ești capabil
Om de rând,în rânduri mai înalte,
Să aspiri spre bunătate și viață de apoi!
Generații simple, oameni muți și goi,
Nu ești capabil!
Simțiri și
Cuvintele mele
Sub grămada de cuvinte,
Stau frumos citind cuminte
Povestea Domnului Isus,
Povestea micului de Sus.
Coboară peste satul meu
Un vuiet cald de amintire,
Ce se învăluie
Omul durerii
Spre a Te vedea puternic
Și neputând să mergi,te voi ajuta!
Mă vreți să merg?
Om al durerii ce suferi în tăcere,
Tu porti cunună,taci și înduri
Și faci față durerii.
Spre
Acolo unde vrei să zbori…
Acolo unde indraznesc....
Să te ating...
Cer
Milă și nu mă tem să te ating
În noapte...
Te alint și îți șoptesc la ureche
Că cineva a furat marea...
Te rog să
Cum aș putea…
Cum aș putea să fiu
ceea ce-am fost
Când ochiul scapă lacrimi
de durere,
Cum aș putea să stiu
că am un rost
Când tot în jurul meu
e doar tăcere.
Cum aș putea simți
o
Spre tine
Nu simt și în uitarea ce mă doare
Te vreau să-mi picuri în suflet iubire,
Să nu adorm sub pleoapa grea ce-mi cade
De somnul ce anunță a lui venire.
Parcurg doar calea
Să vii!
E viscol,e ger,lucește din cer
doar o stea…
N-o vad…
e ceață și ninge.
Văzduhul e gri,lumina s-a stins
odată cu primii fulgi albi,
Lucește zăpada și ninge
Încet…
Ici colo
Lacrima
Obrazul firav ce-i roșu în urma loviturii,
Dă voie lacrimii să se prelingă lin
Pe cuta înroșită, în apusul durerii:
În marea de rușine și de chin.
N-o șterg, o las să se topească
Neliniștea
Mi-am înmuiat palma in timp
Și am atins începutul unei dureri
De timp, pe măsura
Unei cruci răstignite în mine.
Am încetat să mai cred în Tine
Dar aripa Ta m-a trezit din
Spune-mi!
Spune-mi tu copile,
Vrei să-mi spui tu oare
Ce durere ai?
Oare ce te doare?
Spune-mi!
Vorbește-mi de-a ta viata
Că vreau să te ascult,
Și amintește-mi din când în
