ți-a rămas inima pe geam
desenul copilului așteptând ploaia
în spațiul strâmt dintre aorte și vene
ascunzi bubuielile minții
copilăria și moartea
liniștea sacadată a gerului
când pe frunte
uneori
Nina îmi spune totul în față
mai ales miercurea când suntem stresați
fiecare căutând o depresurizare a propriului organism
eu privesc spre podeaua balconului și tac
cumva
iubesc tonul
cândva
pe această lume trăiau minciuni uriașe
Nina le urăște le descoperă le blamează
eu continui să mint despre starea mea de sănătate
despre faptul că nu mai văd umbrele viitorului în
abia aștept week-end-ul
să stau întins lângă tine să îți miros pântecul
să analizez fiecare fir de păr fiecare venă
să îți privesc liniile ochilor formând simboluri egiptene
Nina mă asculta pe
am semne de întrebare
le culeg din fiecare cuvânt din fiecare nenorocită de frază
din tremuratul mâinii din răspunsul întârziat
din modul cum oamenii își sorb cafeaua
prea tare sau prea cu lapte
aş scrie versuri despre tine pe toate zidurile
prin fiecare literă ar circula bucăți din acest tăcut verb "a iubi"
s-ar prelinge pe lângă porțile cu afişe mari
unele sunt
aș vrea să stau în întuneric
să trag peste cap pătura transpirată de noi
între sufletele noastre
au crescut lanuri de lalele
în martie totul miroase a ploaie
soarele s-a închis în croncănitul
