Poezii

ți-a rămas inima pe geam desenul copilului așteptând ploaia în spațiul strâmt dintre aorte și vene ascunzi bubuielile minții copilăria și moartea liniștea sacadată a gerului când pe frunte

uneori Nina îmi spune totul în față mai ales miercurea când suntem stresați fiecare căutând o depresurizare a propriului organism eu privesc spre podeaua balconului și tac cumva iubesc tonul

cândva pe această lume trăiau minciuni uriașe Nina le urăște le descoperă le blamează eu continui să mint despre starea mea de sănătate despre faptul că nu mai văd umbrele viitorului în

abia aștept week-end-ul să stau întins lângă tine să îți miros pântecul să analizez fiecare fir de păr fiecare venă să îți privesc liniile ochilor formând simboluri egiptene Nina mă asculta pe

am semne de întrebare le culeg din fiecare cuvânt din fiecare nenorocită de frază din tremuratul mâinii din răspunsul întârziat din modul cum oamenii își sorb cafeaua prea tare sau prea cu lapte

aş scrie versuri despre tine pe toate zidurile prin fiecare literă ar circula bucăți din acest tăcut verb "a iubi" s-ar prelinge pe lângă porțile cu afişe mari unele sunt

aș vrea să stau în întuneric să trag peste cap pătura transpirată de noi între sufletele noastre au crescut lanuri de lalele în martie totul miroase a ploaie soarele s-a închis în croncănitul