Poezie
Dializă
1 min lectură·
Mediu
Mi-am pironit oasele feței
în pustiul palmei
Cu ochii spânzurați de fiecare picătură de ploaie
Pribegesc de la tâmple în jos
Sunt stearpă de gânduri
Și vreau dializă
Să-mi scutur noroiul din vine
Și măduva să mi-o scurg în clepsidre
Să-mi toarne în loc
Găleți cu apă de ploaie
Cu miros de-amurg și gust de roiniță
Vreau dializă
Să-mi răsară iarba-n călcâi
Și lăstarii să-mi geamă a crini
Iar coasta din care m-am rupt
S-o sfârtec în rugă când te ating
Îmi întind mâinile absente
Și mângâi un tei ce-și dă duhul
Cu pielea zbârcită și crengi înfometate de frunze
E nevoie de dializă...
001261
0
