Poezii

Mi-am pironit oasele feței în pustiul palmei Cu ochii spânzurați de fiecare picătură de ploaie Pribegesc de la tâmple în jos Sunt stearpă de gânduri Și vreau dializă Să-mi scutur noroiul din

ochi rataciti prin oarbe vise, nadejdii sugrumate de tradari, doar chinuri dulci promise... si-aleea pietruita cu-asteptari rani de destin atinse chemari,suspine catre nicaieri...

Au plans copacii Doamne, Si pe alei masacru de frunze Au plans copacii Doamne, Si lacrimile nu le pot strange Au plans copacii Doamne, Si ne scaldam calcaiele in sange Au plans copacii

Uneori as vrea sa-ti pot jeli trupul si nu doar inchipuirea Te-as lepada Nefiintei de te-as simti macar o data aievea, de ti-as putea atinge maruntaiele cu degete tremurande si nu doar

Privirea mea iti sopteste chemarea in zori... Te cauta in dupa-amiezi solitare... Iar spre intuneric... lacrimile te striga pana cand strigatul doare iar pleoapele isi frang aripile in

Mi-am ucis dragostea in pantecul sperantei de teama deziluziei. Dar cate n-am ucis in viata asta, lasand doar cruci in urma mea. Mi-am plasmuit cu mintea viitorul dar l-am intemnitat apoi cu

Si ceas de toamna bate in vazduh, Si atipesc pe veci copacii fara duh, Si jalea dulce doar ecourile musca, Si deodata zarea s-a ingalbenit la chip, Si rastignit mi-e sufletul pe cruci de

Mi-am ingenunchiat pacatele la altarul pasilor tai, caci mi-a sangerat destinul in veninul existentei. Si in zadar am domesticit fericirea intr-o salbatica jungla a vietii, in care te-am