Poezie

Captivitate voluntară

2 min lectură·17 martie 2022

Mediu

Lângă ea împătur griji, despuiat, întins pe spate,

Ascultând un singur zgomot: respirații sacadate.

Mii de gânduri am în minte, oare acum la ce visează?

Poate doar mimează somnul și de fapt poate e trează

Și privește printre pleoape așteptând a mele șoapte

Sau se-ascunde de rușine după tot ce-a fost azi-noapte...

Timpul curge fără zgomot, disperarea mă cuprinde

Mi s-a așezat pe-un braț și picioarele-și întinde!

Draperii sorbind lumina, revărsând apoi dogoare

Raze vesele mai scapă, anunțându-mă că-i soare

Iar eu zac închis în casa cu falduri de catifea

Sunt blocat și ferecat de-un trup gol pe mâna mea

Iar în patul zăbrelit fără a fi de fapt legat

Mi-e salteaua închisoare cu gardian dezbrăcat

Cum ar fi, cu multă grijă, să-mi trag brațul amorțit?

Hainele-mi sunt lângă pat, dacă plec nu sunt simțit.

O să-i scriu ceva spre seară poate o chem la o cafea

Să-i explic că nu-i de vină, că e numai vină mea;

S-o conving încă odată că-i o fată minunată

Iar a noastră întâlnire nu a fost premeditată,

Că frumoasa nebunie ce-ntre noi s-a întâmplat

A fost doar instinctul nostru de femeie și bărbat

Și cu riscul că pe viață să îi par un nesmitit

O să-i zic că pentru dansa simt că nu sunt pregătit!

A oftat!Are coșmaruri sau cumva gânduri citește

Poate m-ar dori plecat dar să-mi zică se ferește,

Singur mi-am vârât în suflet un mănunchi de îndoială

Certitudinea-ți dă aripi dar nesiguranța-i boală

Voi rămâne lângă ea cu un aer resemnat

Să-i aștept umil trezirea chiar aici unde-s blocat....

00774

Popa Dan. “Captivitate voluntară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/popa-dan-0045668/poezie/14161332/captivitate-voluntara

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.