Poezie
Simfonic
1 min lectură·
Mediu
Simfonic
Stranii acorduri, ritmuri neașteptate,
Gândurile-mi sunt doar clape de os
Ce izbesc violent corzile dezacordate
Ale pianului șubred cândva melodios.
Încâlcite, confuze, palide, sumbre
Partituri disonante și visele-mi par
Mâzgălite în grabă pe o față de masă
De un geniu băut ce gândește neclar.
Dirijorul dement de pe scena nebună,
Cu ochii mijiți și cu capul plecat
Mă împinge la colț dorind el să compună
Simfonia ce-am scris dar înca n-am terminat.
Și muzica-i cânta, dar pentru mine prea tare
Îmi vibrează în viață, în gânduri și vis,
Și mă face să cred că ar fi doar ușurare
Că din scenă să ies înainte de bis.
00774
0