Poezie

Doar toamnă

1 min lectură·23 martie 2021

Mediu

Toamna asta aduce, neplăcută, o stare,

Nu mai este acel adorat anotimp

Când o ceață lăptoasă mă ascunde de soare

Sunt captiv undeva intr-un loc fără timp.

S-au pierdut parcă, imagini mărețe,

Peisaje superbe cu tulburător ruginiu

Lăsând loc la depresii, coșmaruri, tristețe

Sentimente ce fac din al meu suflet pustiu.

Că de când nu-i zăresc generoasa culoare

Adorația mi-a fost dusă departe de vânt

Și la față ca toamna, având aceași paloare

Văd cum totul se usca, de vreme înfrânt...

Excepție face doar o ultima frunză,

Uscată și palidă, dar incă se-agață de ram

Înfoiată de vânt ca a corabiei pânză

Neînțeleasă se zbate lovindu-mi ritmic în geam.

De ce nu vrea ea să renunțe învinsă

Ce încă-i dă forță să reziste în vânt

De ce se opune să cadă întinsă

Lângă suratele ei, pe jilavul pământ?

Oare dorește ceva să îmi spună,

Mi se transmit mesaje Morse cumva?

Sau mi-e mintea deja iremediabil nebună

Să caut oriunde un semn de la EA?

În mine e toamna, neîndoielnic o stare,

O tulburare a minții nedepistata la timp

Si pe simțuri e ceață, fără speranțe de soare

În mine-i e boala, nu-i de la anotimp....

00798

Popa Dan. “ Doar toamnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/popa-dan-0045668/poezie/14154292/doar-toamna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.