Poezie
Masca
1 min lectură·
Mediu
Masca
Curând bifăm un an de frică, teribil îngroziți de-o boală
De care auzim tot timpul, să ne ferim, că e mortală,
Că viruși colcăie pe străzi, pândindu-ne ca să ne prindă
E doar pericol peste tot și numai lume suferindă...
Din adăposturi, izolați privim spre viață prin jurnale,
Prin știri de ultimul moment, comunicate naționale
Unde un fel de învățați ne tot repetă obsesiv
Pe mâini frecvent să ne spălam, să nu ieșim fără motiv,
Să stăm pe guri acoperiți, de-o pânză ce ascunde fața
Că ea va face diferență și sigur protejează viața!
Dar astăzi înfruntând destinul, la prima oră, dimineață,
Mânat de un impuls ascuns, sfidând în plus o densă ceată,
Dorind să hoinăresc pe străzi la fel că-n vremurile bune
Ajung să văd prin proprii ochi cum a ajuns această lume,
Văzând doar oameni fără chip, cu ochi speriați sau resemnați
Orașul pare închisoare, noi deținuții condamnați.
Deodată te zăresc pe tine, nicicând nu pot să te confund
Ai mersul ce-l cunosc prea bine și blugii strâns croiți pe fund
Iar ochii-ți au o strălucire, ce mie-mi pare nefirească
Prezentul pare că-ți priește, doar porți de-o viată întreagă ...mască.
00771
0