Oglinzi

Uite cum pot interpreta eu poezia ta: noi intram in lume infasurati \"in mii de oglinzi\", adica in noi se reflecta societatea, tot ce ne incnjoara. Apoi, pe masura ce inaintam pe drumul numit viata, unele(din nefericire, majoritatea) conceptiilor noastre pure de copii curati sunt pur si simplu desfiintate de \"cei mare\"(care ne sparg oglinzile). Sinceritatea devine un defect(pe care am recunoscut si eu de cateva ori ca il am sau aveam), si ajungem sa ne ascundem in spatele unor masti, in spatele unor cioburi a ceea ce obisnuiam sa fim. In noi se mai gasesc doar franturi din noi, amestecate cu franturi di eul social. Si, da, o sa iubim primul suflet curat care ne va iesi in cale, amintindu-ne de ce eram si noi candva.
Apropo de asta, imi vina acum in minte un citat interesant, nu mai tin minte, din nefericire, autorul(intotdeauna am avut o problema cu numele...): \"Love is but the discovery of ourselves in others, the delight in the recognition\". Atat, si nimic mai mult...

Multumesc pentru comentariu

Ai intru totul dreptate. Dar trebuie sa explic acum subtitlul, ceea ce va clarifica oarecum situatia. Este in De ce iubim femeile, de Cartarescu, un personaj doar amintit, al unei tipe foarte superficiala, care schimba pasiunile ca pe ______ (ceva ce schimbi foarte repede, nu-mi vine in minte acum), si despre care se spune ca se cauta si ea intr-un fel, dar se cauta exact in locurile in care stie ca nu se va gasi. Aceasta poezie ii este dedicata. Nu e nici pe departe ceea ce cred eu despre cum ar trebui sa ne purtam in societate, desi se intampla oarecum majoritar.

Da, am mai auzit de acest autor, am sa încerc să fac rost de carte, pare interesantă... Chiar mă întrb de ce iubiți voi femeile...
Totuși, am să fiu din nou \"critică\": poezia ta e foarte... nu știu cum să mă exprim să înțelegi ce vreau să zic... e foarte... rigidă, cred că merge termenul ăsta. Adică:conținutul, ideea, e foarte bună, însă forma... mai ai de lucrat.(părerea mea). Aș sugera să încerci, și nu doar să scrii \"cum îți vine\", pantru că astfel pierzi din expresivitate. Și expresivitatea e foarte importantă într-o poezie, cum bine știi și tu, sunt convinsă.

trecand sa-i dau dreptate dianei (95%) raman stupefiat cand observ dedesupturile textului tau..
stupefiat si de admiratie. adica imi place ce ai scris..
si realizez ca trebuie sa-mi cos urechile cu fire de cerneala, etc
surprins si de originalitate.




diana, sosetele sunt divine si iubim femeile din nesiguranta.. daca le iubim