Poezii

Lacrima lumii in apa-i un peste. Iar formele lumii se pierd in desert. Nisipul le sterge picioarele lucii cu tragicii scorpioni ce merg pe degete. Iar lumea se-neaca si striga, de

Infasurat in mii de oglinzi, trebuie sa pasesti prin lume Pe masura ce inaintezi, iar ei se vor uita la tine, oglinzile ti se vor sparge in mii de bucati mai mici. Vei ajunge ca nimeni

Natura râde, un vis de ochi de apa, copac peste lac

Eul dn tine si tuul din mine se saruta odata cu noi. Cu fiecare sarut al nostru se mai creaza un eu in noi, si aceste euri noi din noi, se saruta. Ajungem ca in fiecare sarut al nostru sa

O, Mare Creator al Fiintei mai lasa-ne o ora pentru a spune cuvantul ce il avem de spus. Iar de nu ne vei lasa, vocea luand-o, vom lua stilourile si vom scrie. Iar de mainile ni le vei

Gheara monstrului ce m-a intepat in inima sta acum, plina de sange, langa mine. Dar inima-mi in continuare bate si la fiecare bataie mai arunca un pumn de sange peste mana lui fara o

Atmosfera de viteza, parfum de soapte in noapte, muzica de adormit suflete flamande Noaptea zgomotul inceteaza aidoma unei forme prea coapte, vis de pastor al unei turme nomade Camp

Zeii Nici nu a incetat bine sa ploua si au inceput sa apara ciupercile. Ciupercile se extind. Cresc parca din nimica, da incet ele se ridica. Pana ajung sa domine iarba,

Substitut pentru cerneala O sa-mi tai un deget si-am sa scriu cu sange. Va fi poezie pasionala despre-o crima. Crima de a-mi fi omorat tot viitorul si orice imagine ar fi urmat sa am