Poezie
Caderea
1 min lectură·
Mediu
Tot asa am fi cazut si astazi,
infricosati,
aruncandu-ne burtile in sus
pentru a invinge gravitatia,
cu incetineala caracteristica,
cu picioarele atarnand grele,
grozavia caderii ne-ar fi intrat sub piele
pana la suflet,
inerta ca un bolovan.
Crede-ma, tot asa ne-am fi dat si astazi
de-a berbeleacul,
unul cate unul,
innodati de firele de par, zgribuliti,
treziti dintr-o betie
care nu mai vrea sa-nceapa;
aerul se zdrobea in bucati la venirea noastra,
o forma de protest,
un strigat lugubru,
lovindu-ne teama ce continua sa atarne
inerta ca un bolovan.
Tot asa am fi cazut si azi,
jumatate zei, jumatate poeti,
vulturi albastri in cautarea pamantului.
015813
0
Găsesc în poemul tău limita cu un sentiment prelapsarian aproape nondimensional. Deși albastru, mi-a plăcut finalul. Ai dreptate.