Poezie
Aprobare
2 min lectură·
Mediu
E chiar asa cum spui,
florile s-au deschis la timp
tocmai cand primaverile au amortit de atata dat din coada,
iar picaturi de apa sarata se arunca in carute,
pe de laturi,
urland si clatinandu-se,
copacii s-au ridicat din scaunele de piatra ale tranzitiei,
albastrimea cerului se probeaza pe obrajii tai,
un original remarcabil,
esti primul anotimp care nu trece prin usa,
cu poza talpii de bocanc anexata la purtator,
si tinand sub brat fructe agasante, in chip de scuza.
Recitesc ultimul alineat, intr-adevar,
florile s-au deschis la timp,
tocmai cand primaverile au inghetat de atata furiseala pe la colturile caselor,
nimeni nu-si mai face stresini curbe in ziua de azi,
iar scoicile dezgolite de prejudecati serbeaza
cu multa sampanie si fructe exotice,
reintoarcerea petitorilor,
prin mijloc,
strigand si implorand,
claritatea vazduhului se citeste in palma ta de magician,
fara cusur,
esti primul anotimp care nu ma arunca dispretuitor peste bord
si ma lasa sa intarziu in contemplarea marii,
asa cum o prefer eu,
verzuie si atoasa,
esti singurul anotimp care nu-mi face vant de pe muchia debarcaderului,
razand si strambandu-se,
cu siguranta, observ ca
toate vietatile au inceput sa cuvante exact cand ne asteptam cu totii,
pasarile si-au optimizat rutele de intoarcere din tarile calde,
turmele se regasesc entuziaste dupa lunga peregrinare in autocunoastere.
E chiar asa cum spui,
florile s-au deschis la timp,
si tu ramai primul anotimp cu acte in regula de emigrare.
023.207
0
