Poezie
Ajun
2 min lectură·
Mediu
Si incepe noaptea,
bradul plamadeste fructe din cicatricile sale,
ramuri de maslin tasnesc in sus,
invartindu-se ametitor sub povara globurilor de ceara.
Bradul plamadeste prajituri din semintele fructelor,
translucide, murmurand cantece de bucurie, cand le duci la piept,
topind lumina diminetii pe parchet, cand le duci la gura.
Bradul plamadeste cadouri din radacinile sale,
impachetate, cu funde mari colorate, de diferite marimi,
cumintenia are diverse forme,
iar astazi destinul copilului va sta si el intr-un nod.
Ah,
bradul incepe sa plamadeasca luminite, licurici de matase,
incetisor, pentru ca e o munca care necesita timp,
cadourile se ingramadesc in jurul pustiului,
ramuri de maslin tasnesc printre hartii,
manute firave se ating, se prind,
si incep o hora
in preajma unui univers distinct.
Cu fiecare rasuflare masurata, cu fiecare ochi de plus care pulseaza
stelutele se aprind, iar sufletele intunericului
atarna prin aer, cu ace de brad la cingatoare
si cu camasi din hartie creponata, cantand si petrecand
cu ceilalti.
Pomul de iarna straluceste,
si aduce a cetina, a bronz, a maini aspre,
iar copilul desface cadourile cu repezicune,
miscandu-se cu abilitate in labirintul de trucuri care il separa de
miracol.
Si incepe noaptea,
constanta pe orice masura, sunand fragil pe orice nota,
cantarind la fel,
indiferent cati fulgi de nea iei in calcul.
022.822
0
CD