Poezie
(con)templu spre tine
1 min lectură·
Mediu
umbra despică cerul în clipe cu tine
și întrebarea din sâmburi
am înghețat o secundă cât desfacerea
universului în cuvinte
puțin mai departe dar intim legat
cu dumnezeul legămintelor calde
subțirele vieții se-noadă
în atlantide mirate
cupidă regina din cuburi
ne-nchină săgeți
acum pleacă să văd
apune setea departe
gând forfecat îmi mistuie
dorul de tine
mă chemi și mă-ngropi în lumină
tăciuni așezați pe spinarea
mirării că ești
virgină de viață
templul plânge întors pe partea nebună
012.711
0
E pe placul inimii mele. Multumesc că ai scris. Aș spune asta tuturor celor care îmi confirmă din nou că sufletul nu moare. El scrie. \"gând forfecat îmi mistuie
dorul de tine\". Sa fie oare rațiunea care învinge dorul? Imi place mult.