Poezie
magie
1 min lectură·
Mediu
Timpul se pare ca-mi mangaie iluzia ta
rasarita odata pe aripa sperantei
si-ncolacit prin trupurile noastre
asa cum ii place lui sa-si lase farmecul ,
ma impinge inainte spre puntea cu doruri
acolo unde visul despre fericire
e imbracat in amintirea ta
si suspina vaile iubirii
prea mult udate de lacrimile mele ,
capetele gandului despre tine
se intind undeva intre marginea vremii
si nasterea paradisului din doi ,
ma prind de zbor si lunecand cu ele-n sus
ma las la tine-n versuri dus ...
magie !
013.259
0
IS